Românii din Serbia

Identitatea nu este un obstacol, este un motor 2

Profesorul de arte plastice Daniel Susa din Uzdin a realizat unele mozaicuri folosind, printre altele, motive din tradiția populară a acestui sat de pustă, așadar i cocoșul Floricăi Puia.

Profesor likovne kulture Daniel Susa iz Uzdina izradio je nekoliko mozaika koristeći, između ostalog, motive iz narodne tradicije ovog ravničarskog sela, pa tako i petla Florike Puje.

mozaicuri/mozaik: daniel susa

Identitatea nu este un obstacol, este un motor

“Sentimentul de aparteneţă etnică autohtonă, este intim fiecărei persoane şi depinde de felul în care persoana interiorizează reperele sale identitare cele mai importante: limba, cultura şi credinţa.” George Calinescu

Cu textul despre românii din Serbia încheiem ce de-al doilea an al suplimentului dedicat comunităților minoritare din Serbia. Pe timp ce trece, devine din ce în ce mai clar faptul că un astfel de conținut este necesar. Luna trecută, noi înșine am fost martorii că etichetarea națională poate intra foarte ușor în discurs public și poate zgudui serios tot ce s-a construit până acum între cele două popoare.

Cu o adevărată dorință de a cunoaște și înțelege comunitățile minoritare, Serbia, ca societate, devine mai matură. Desigur, aici includ și cunoașterea reciprocă a comunităților minoritare. De aceea și facem asta.

Redactoarea suplimentului: Nataša Heror

Unicul popor cu care sârbii nu au purtat război sunt românii. Când vine vorba de românii din Serbia, care sunt la număr ceva mai puțin de 30.000 (după recensământul din anul 2011), ei trăiesc cu precădere în Voivodina și Serbia de Răsărit. Există o anumită identificare cu reperele naționale și respect pentru Țara Mamă, unii ar spune într-o măsură mai mare decât este cazul la românii din România. “Românii și sârbii sunt două popoare care de-a lungul istoriei au avut soartă similară. Au luptat împotriva acelorași inamici, au avut succese și realizări similare, au obiceiuri, mentalitate și tradiții asemănătoare, gândesc asemănător” precizează istoricul prof.dr. Mircea Măran, originar din Petrovasâla, adaugând că “românii se definesc în primul rând prin faptul că sunt oameni răbdători. Un popor care a suferit mult de-a lungul istoriei, a cărei țară s-a aflat pe calea marilor migrații ale populației și a marilor cuceritori.” Ziarista Ionela Mengher, originară din Alibunar care lucrează la București, la postul de Radio România Internaţional, Secţia sârbă, a vorbit despre cum se văd românii pe ei înşişi azi, din aspectul profesorului clujean, Daniel David: “Avem o părere bună despre noi, considerând că suntem persoane “calde” şi “inteligente”. Alţii ne văd ca patrioţi şi bine orientaţi. Mai recent, românii sunt asociaţi cu Dracula, mai ales în SUA, dar şi cu comportamente antisociale mai puţin conştiincioase, mai ales în Europa de Vest. Interesant, partea de lipsă de conştiinciozitate din heterostereotipurile faţă de români este recunoscută şi în autostereotipurile românilor”. Ea mai afirmă că ceea ce este foarte interesant pentru noi este dorinţa românilor de a face parte din lumea şi cultura occidentală. “În timp ce Constantin Rădulescu-Motru menționează că “Tipul de cultură, pe care sufletul poporului nostru a râvnit să-l realizeze, este tipul culturii europene occidentale”, Daniel David vorbeşte în lucrarea sa despre profilul psihologic de adâncime al românilor: “potenţialul pe care îl avem, este unul la nivelul altor ţări/culturi moderne şi democratice, astfel încât, prin prisma acestui profil, românii sunt perfect integrabili în lumea modernă”, conclude Ionela Mengher. Directorul Orchestrei Simfonice Voivodinene, originar din Ecica, Roman Bugar, pune accentul pe familie, religie, respectul față de ierarhie, uneori mai mult decât este necesar, precum și pe adaptabilitate, curtoazie, smerenie, moderație și dreptate ca fiind cele mai mari valori care îi caracterizează pe români.

ROMÂNII CARE AU LASAT URMĂ

“În ciuda tuturor adversităților, românii au produs personalități marcante în istoria culturii mondiale. Să îi amintim doar, în secolul al XX-lea, pe Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, George Enescu, Constantin Brâncuși, și pe mulți alții. Personalități cunocute pe plan mondial, cu realizări care au intrat în patrimoniul culturii universale” precizează Mircea Măran. “Se cuvine să avem respect faţă de toţi care au reuşit şi reuşesc, datorită aptitudinilor lor profesionale, să se integreze în societatea majoritarilor” afirmă Ionela Megher, adaugând: “rămânând în sfera preocupărilor mele profesionale, este foarte clar că nu putem să-i omitem pe cei care au pus bazele mass-media în limba română, fie că vorbim despre audiovizual, fie că vorbim despre presa scrisă. Evident, nu pot să trec cu vederea numele lui Vasko Popa, fondatorul revistei “Lumina”, o revistă de literatură, artă şi cutlură, care multe decenii la rând a putut sta la acelaşi nivel cu cele mai importante reviste de acest gen din fosta Iugoslavie şi ulterior, din Serbia şi bineînţeles, din România. Vasko Popa nu numai că a lăsat în patrimoniul cultural al românilor din Serbia o revistă culturală de înaltă ținută, ci şi-a ales şi un ucenic la fel de ambiţios şi la fel de conştient, Petru Cârdu, coordonatorul Comunei Literare Vârşeţ şi autorul a numeroase traduceri. Vreau să amintesc aici câteva nume de traducători care au contribuit şi care au depus o muncă titanică pentru o mai bună cunoaştere a literaturii române în spaţiul iugoslav/sârbesc: Adam Puslojić, Ileana Ursu-Nenadić, Milan Nenadić, Ioan Flora din generaţia vârstnică şi foarte buni traducători din generaţia tânără: Đura Miočinović, Daniela Popov, Oana Ursulescu, Marija Nenadić.” Pentru Roman Bugar, pe lângă Vasko Popa, cei care și-au lăsat amprenta prin munca lor sunt: dr. Radu Flora, Constantin Daniel, Școala de Pictură Naivă din Uzdin și Vichentie Petrovici Bocăluț.

ÎNVĂȚĂM UNII DE LA CEILALȚI

Identitatea nu este un obstacol, este un motor 3
ROMAN BUGARfoto: aleksandar blanuša

“Procesul educațional din Serbia a suferit de-a lungul timpului numeroase modificări, însă o intervenție mai radicală în modernizarea și acomodarea la noile condiții pe care le impune societatea contemporană încă nu se poate observa. Aceasta valorează în special atât pentru materiile importante pentru formarea și păstrarea identității etnice și culturale, cât și pentru cele care au ca obiectiv dezvoltarea culturii civice, protejarea mediului, cunoașterea legislației și a istoriei popoarelor vecine”, afirmă Mircea Măran subliniind: “nu poți lua o atitudine despre cineva doar pe baza unor cunoștințe superficiale privind oamenii cu care trăiești.” Ionela Mengher vizează în mod diferit conținutul programului educațional: “periodic, am posibilitatea să răsfoiesc manualele după care învaţă copiii din Serbia şi, în mod aparte, pe cele care sunt folosite la cursurile în limba română. Adeseori, am impresia că autorii respectivelor manuale nu țin cont de vârsta celor cărora le sunt adresate acestea. Probabil, dintr-o dorinţă exagerată de autoafirmare, de cele mai multe ori limbajul intâlnit în manuale este unul dificil și complicat. Subiectele devin, astfel, greu de îngurgitat. M-aş bucura dacă viitorii autori de manuale ar avea în vedere că “doar dacă te cunoşti pe tine însuţi, îi poţi cunoaşte şi pe alții” conclude ea. Roman Bugar afirmă că problema este mai complexă și nu o putem percepe unilateral. “Nu învățăm despre o națiune dacă îi cunoaștem doar trecutul – sistemul de ordine socio-politică, războaiele etc. Poporul rămâne în memoria lumii prin personalitățile sale, prin specificul său, prin cultură, literatură, artă, creativitate, fără aceste aspecte, el nu există ca o comunitate civilizată”, precizează Bugar.

Ce ar trebui atunci să învețe comunitatea românească din Serbia de la poporul majoritar sârb și invers? “Minoritatea română de la noi ar trebui să urmeze modelul unitatății și fermității poporului sârb când vine vorba de rezolvarea anumitor probleme de interes național, conform căruia majoritatea susține interesul național ca interes primar, indiferent de opțiunile politice” spune Măran și conchide: “românii de la noi ar trebui să lupte mai ferm pentru păstrarea identității naționale, luând modelul concetățenilor sârbi din alte zone geografice.” Având aceeași atitudine ca și profesorul Măran, Roman Bugar susține în continuare că poporul sârb ar avea ceva de învățat de la români, și anume: “toleranță față de ceilalți”, apoi, “că și cel mai prost guvern are un final și să înțeleagă că nu sunt buricul pământului”. Ionela Mengher susține că cele două popoare ar trebui să se cunoască reciproc prin lectură. “Pe lângă traducerile literare, îndrăznesc să propun cititorilor ziarului “Vreme” câteva lucrări pe care personal le consider de referinţă pentru abordarea acestui subiect: Ivana Stefanović, “O poveste privată conform conținutului unei valize”, Službeni glasnik, 2013, Nikola Gavrilović, “Sârbii și românii de-a lungul secolelor”, “Relațiile sârbo-române de-a lungul secolelor”, Prometej, 1997, şi, bineînţeles, eseurile lui Nicolae Iorga. De prea puţine ori se spune că, perimata fraza pe care o auzim și astăzi la orice întâlnire bilaterală cum că “România are doi mari prieteni: Marea Neagră şi Serbia”, îi aparţine chiar lui Iorga” conchide ea.

Articol scris și tradus în limba română de Carmen-Sabina Oalge Adamović

Proiectul “Comunitățile minoritare din Serbia” a fost sprijinit de Ministerul Culturii și Informării.

Iz istog broja

Izbor urednice fotografije “Vremena”

Slike godine 2021.

Marija Janković

Knjige

Bekstvo od sopstvene senke

Ivan Milenković

Film – The Beatles: Get Back

Esencijalno rokenrol iskustvo

Dragan Ambrozić

Lansiranje “Džejmsa Veba”

Teleskop koji će pročitati istoriju

Dr Saša Marković

Korpus narodne odbrane Jugoslavije (KNOJ) 1944–1953.

Udarna pesnica revolucije

Dr Dmitar Tasić

Tri decenije od raspada SSSR (V)

Votka za pepsi

Dragan Bisenić

Rumuni u Srbiji

Identitet nije prepreka nego pokretač

Karmen Sabina Oalđe Adamović

TV manijak – Pregled 2021.

Agonija izbora

Dragan Ilić

Intervju: Uliks Fehmiu, glumac

Zlo jeste neuništivo, ali je dobro jače

Sonja Ćirić

Slavoj Žižek za “Vreme”

Pandemija između apatije i solidarnosti

Slavoj Žižek

Ličnost godine

Goran Marković

R. V

Intervju: Miloš Starović

Trebaju nam pravi ljudi na pravom mestu

Filip Švarm

Nuklearna energija

Bauci Černobilja

Slobodan Bubnjević

Filozofski razgovori: Srećko Horvat

Pratite tragove litijuma i naći ćete korupciju

Ivan Milenković

Srpski sport u 2021.

Jedini svetski brend Srbije

Aleksandar Aleksić

Aleksandar Stanković, novinar

Kada vas vlast kupi, senka je na svemu što ste do tad uradili

Nedim Sejdinović

Bioskop – Matriks: Uskrsnuća

Čemu ovo služi, a još i ne radi?

Đorđe Bajić

Kultura sećanja: Operacija “Barbarosa”

Zameli ih stepe, sneg i “kaćuše”

Filip Švarm

Kako je rokenrol postao svestan sebe

I bi Rok

Nebojša Broćić

Kultura religije

Susret čoveka sa čovekom

Jelena Jorgačević

Religija i sloboda

Suprotstavljanje strukturama moći

Dr Davor Džalto

Portreti savremenika: nadbiskup Stanislav Hočevar i fra Marko Oršolić

Mostograditelji našeg doba

Jelena Jorgačević

Arhiva nedeljnika Vreme>

Pogledajte arhivu